* discút, a -á v. tr. (fr. discuter, d. lat. discútere. V. discusiune). Deliberez, dezbat o chestiune: deputațiĭ aŭ discutat legea (saŭ despre lege). verb tranzitivdiscut
DISCUTÁ vb. I. tr., intr. 1. A vorbi, a dezbate (asupra unei chestiuni etc.); a conversa; a analiza. 2. A vorbi în contradictoriu cu cineva. [P.i. discút. / < fr. discuter, cf. lat. discutere]. verb tranzitivdiscuta
DISCUTÁ vb. I. intr. a sta de vorbă; a conversa. II. tr. a analiza, a dezbate. (< fr. discuter) verb tranzitivdiscuta
discutá (a ~) vb., ind. prez. 3 discútă verb tranzitivdiscuta
discutà v. a cerceta o desbatere, o chestiune, a considera pro și contra. verb tranzitivdiscutà
DISCUTÁ, discút, vb. I. 1. Intranz. A vorbi, a sta de vorbă cu cineva despre ceva; a conversa. 2. Tranz. A analiza, a examina o lucrare, un proiect, o lege etc. în cadrul unui grup sau al unui colectiv. – Din fr. discuter. verb tranzitivdiscuta
DISCUTÁ, discút, vb. I. 1. Intranz. (Întrebuințat de obicei cu determinări introduse prin prep. « despre », mai rar « asupra ») A vorbi, a sta de vorbă cu cineva, a schimba vederi (asupra unei chestiuni); a conversa. Mă legasem cu cîțiva școlari inteligenți și discutam cu ei ceasuri întregi. GALACTION, O. I 14. Discutăm despre mantăile care vor sosi mîine, despre mizerie, despre război. SAHIA, N. 116. Discuta asupra florilor ca un cunoscător. NEGRUZZI, S. I 111. ◊ Tranz. Ce-ați discutat voi între voi, asta vreau să aflu. SAHIA, N. 78. 2. Tranz. (Cu privire la o lucrare, un proiect, o lege etc.) A analiza, a dezbate, de obicei în cadrul unui grup sau al unui colectiv de muncă, cu scopul de a soluționa problemele ivite prin schimb de păreri. V. delibera. A discuta un statut. A discuta un plan de muncă. ▭ Proiectul [noului program al Partidului Comunist din Suedia] a fost aprobat la plenara din decembrie a Comitetului Central al partidului și urmează să fie discutat în organizațiile de partid, în rîndurile muncitorilor, țăranilor, funcționarilor, intelectualilor, femeilor și tineretului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574. 3. Intranz. A vorbi cu cineva în contradictoriu (și cu pasiune) despre o chestiune. V. disputa. Costea gîndi cu milă: nu are curaj să discute. C. PETRESCU, C. V. 94. ◊ Tranz. Discuta ceva foarte aprins. C. PETRESCU, Î. II 147. verb tranzitivdiscuta
discuta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)discuta | discutare | discutat | discutând | singular | plural | ||
discutând | discutați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | discut | (să)discut | discutam | discutai | discutasem | |
a II-a (tu) | discuți | (să)discuți | discutai | discutași | discutaseși | ||
a III-a (el, ea) | discută | (să)discutai | discuta | discută | discutase | ||
plural | I (noi) | discutăm | (să)discutăm | discutam | discutarăm | discutaserăm | |
a II-a (voi) | discutați | (să)discutați | discutați | discutarăți | discutaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | discută | (să)discute | discutau | discutară | discutaseră |