discuire definitie

credit rapid online ifn

discuíre s. f., g.-d. art. discuírii; pl. discuíri substantiv feminindiscuire

DISCUÍRE, discuiri, s. f. Acțiunea de a discui.V. discui. substantiv feminindiscuire

credit rapid online ifn

discuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discuiésc, imperf. 3 sg. discuiá; conj. prez. 3 discuiáscă verb tranzitivdiscui

DISCUÍ, discuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra pământul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc1 etc. – Disc1 + suf. -ui. verb tranzitivdiscui

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidiscuire

discuire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular discuire discuirea
plural discuiri discuirile
genitiv-dativ singular discuiri discuirii
plural discuiri discuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z