reduceri si promotii 2018
Definitie discuție - ce inseamna discuție - Dex Online

discuție definitie

DISCÚȚIE s.f. 1. Convorbire, conversație, schimb de păreri. ♦ Contrazicere; dispută. 2. (La pl.) Schimb de păreri, discutare a unei anumite chestiuni; dezbateri. [Gen. -iei, var. discuțiune s.f. / cf. fr. discussion, lat. discussio]. substantiv feminin discuție

DISCÚȚIE s. f. 1. convorbire, schimb de păreri. ♦ dezbatere contradictorie; dispută. 2. cercetare, examinare minuțioasă a unei probleme. ♦ fără ~ = desigur; nu încape ~ = în mod sigur. (< fr. discussion, lat. discussio) substantiv feminin discuție

discúție (-ți-e) s. f., art. discúția (-ți-a), g.-d. art. discúției; pl. discúții, art. discúțiile (-ți-i-) substantiv feminin discuție

DISCÚȚIE, discuții, s. f. 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversație. ♦ Conversație animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. ◊ Loc. adv. Fără discuție = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. ◊ Expr. Nu (mai) încape discuție = desigur. 2. Analiză, examinare, dezbatere minuțioasă a unei probleme, făcută de obicei în cadrul unui colectiv organizat. [Var.: discuțiúne s. f.] – Din fr. discussion. substantiv feminin discuție

DISCÚȚIE, discuții, s. f. 1. Conversație, convorbire, schimb de vederi. Am avut o lungă discuție... cu preșe­dintele congresului. CAMIL PETRESCU, T. III 242. Lîngă el, la masă, discuția era în toi. REBREANU, R. I 222. Adela lucra la o broderie cu capul plecat pe gherghef. Uneori îmi arunca o privire pe sub gene, de cîteva ori a luat parte la discuție. IBRĂILEANU, A. 142. ♦ Conversație animată, în contradictoriu (care poate să degenereze în ceartă); controversă, dispută. În cursul discuțiilor animate, cei care vorbesc se ridică pătimaș în picioare. CAMIL PETRESCU, B. 104. După plecarea prietenului se iscase o discuție aprinsă. C. PETRESCU, C. V. 98. ◊ Loc. adv. Fără discuție = fără îndoială, neîndoios, indiscutabil. Are dreptate, fără discuție.Expr. Nu (mai) încape discuție = desigur, în mod sigur. Veniți sigur mîine?Nu mai încape discuție ! 2. (Mai ales la pl.) Schimb de păreri, de critici și de propuneri referitoare la o chestiune, cu scopul de a o studia mai bine și a o soluționa; cercetare, dezbatere, examinare minuțioasă a unei chestiuni. Cel puțin pe mine mă amuzau enorm discuțiile de principiu. CAMIL PETRESCU, U. N. 29. – Variantă: discuțiúne (pronunțat -ți-u-) (GALACTION, O. I 225) s. f. substantiv feminin discuție

* discusiúne f. (lat. discússio, -ónis, fr. discussion, it. discussione, d. lat. discusum, supinu luĭ discútere, a scutura, a risipi, a discuta. V. concusiune, scutur, scot). Deliberare, dezbatere: discusiunea unuĭ proĭect de lege. Contestațiune, ceartă: după multă discusiune, a admis un fine. – Și -úsie. Fals. -țiune, -úție. substantiv feminin discusiune

discuți(un)e f. 1. acțiunea de a discuta; 2. ceartă, contestație. substantiv feminin discuțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului discuție

discuție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular discuție discuția
plural discuții discuțiile
genitiv-dativ singular discuții discuției
plural discuții discuțiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z