discontinuu definitie

DISCONTÍNUU, -UĂ adj. Lipsit de continuitate; necontinuu, cu întreruperi. [Pron. -nu-u. / cf. fr. discontinu, lat.sc. discontinuus]. adjectivdiscontinuu

DISCONTÍNUU, -UĂ adj. 1. lipsit de continuitate; intermitent. 2. direct (2). (< fr. discontinu, lat. discontinuus) adjectivdiscontinuu

* discontínuŭ, -ă adj. (fr. discontinu, mlat. discontinuus). Întrerupt, intermitent. adjectivdiscontinuŭ

discontínuu (-nu-u) adj. m., pl. discontínui (-nui); f. discontínuă (-nu-ă), pl. discontínue (-nu-e) adjectivdiscontinuu

DISCONTÍNUU, -UĂ, discontinui, -ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [Pr.: -nu-u] – Din fr. discontinu, lat. discontinuus. adjectivdiscontinuu

DISCONTÍNUU, -Ă, discontinui, -e, adj. Cu între­ruperi, lipsit de continuitate. V. intermitent. adjectivdiscontinuu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidiscontinuu

discontinuu  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular discontinuu discontinuul discontinuă discontinua
plural discontinui discontinuii discontinue discontinuele
genitiv-dativ singular discontinuu discontinuului discontinue discontinuei
plural discontinui discontinuilor discontinue discontinuelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z