dirmea definitie

credit rapid online ifn

dirmeá (dirméle), s. f. – Basma albă. – Var. dermea. Tc. dürme (Șeineanu, II, 157). substantiv feminindirmea

DIRMEÁ, dirmele, s. f. Broboadă (albă). – Tc. d(ev)erme. substantiv feminindirmea

credit rapid online ifn

dermeá și dirméa (sud), grimeá (est), digrimeá (Mold. sud) și durmeá (est) f., pl. ele și dermié (est) f. (turc. dürmé și davürmé, îndoitură, învălitoare, vălătuc, sul, d. devirmek și dürmek, a’ndoi, a’nfășura). Tulpan, pînză ală (rar colorată) triangulară (est) orĭ îndoită în doŭă (sud), și decĭ tot triangulară, cu care se’mbrobodesc femeile: de pe frunte îi zburase grimeaŭa. (CL. 1910, 5, 315), o zdreanță de dirmea (VR 1916, 1-3, 163). – Pe la 1792 (deirmea), sul de pînză, colcovan. – V. casîncă. substantiv feminindermea

dirmeá V. dermea. substantiv feminindirmea

dirmea f. broboada peste tot albă a țărancelor. [Turc. DÜRMÈ, învelitoare]. substantiv feminindirmea

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidirmea

dirmea  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dirmea dirmeaua
plural dirmele dirmelele
genitiv-dativ singular dirmele dirmelei
plural dirmele dirmelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z