DIPLOMAȚÍE s.f. 1. Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță pentru a asigura legături reciproce cu celelalte state și a realiza obiectivele politicii sale externe. ♦ Ansamblu de metode și de procedee folosite în domeniul relațiilor internaționale dintre state. ♦ Carieră, funcție de diplomat. ♦ Totalitatea diplomaților. 2. Abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). [Cf. fr. diplomatie, it. diplomazia]. substantiv feminindiplomație
DIPLOMAȚÍE s. f. 1. activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2). 2. carieră, funcție de diplomat. 3. totalitatea diplomaților. 4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). (< fr. diplomatie) substantiv feminindiplomație
* diplomațíe f. (fr. diplomatie, it. diplomazia). Știința intereselor și relațiunilor internaționale. Corpu diplomatic, carieră diplomatică: a intra în diplomație. Fig. Purtare prudentă și abilă: a lucra cu diplomație. substantiv feminindiplomație
diplomațíe (di-plo-) s. f., art. diplomațía, g.-d. art. diplomațíei; (manifestări) pl. diplomațíi, art. diplomațíile substantiv feminindiplomație
diplomație f. 1. știința raporturilor mutuale, a intereselor respective ale Statelor; 2. personalul agenților cari tratează aceste interese: diplomația europeană; 3. fig. conduită prudentă și abilă. substantiv feminindiplomație
DIPLOMAȚÍE, (2) diplomații, s. f. 1. Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi diplomatici, în scopul realizării politicii sale externe. 2. Comportare abilă, subtilă, șireată. 3. Carieră, profesie de diplomat2. 4. Totalitatea reprezentanților constituiți în corp diplomatic. – Din fr. diplomatie. substantiv feminindiplomație
DIPLOMAȚÍE s. f. 1. Activitate, îndeplinită de organele statului și de reprezentanții și agenții săi peste graniță, care asigură realizarea sarcinilor politicii externe a statului. 2. (Uneori cu sens peiorativ) Conduită abilă, pricepere, dibăcie, rutină de diplomat. De acest inel central va trebui să înnoade o mulțime de fire convergente, o diplomație întreagă și plină de nuanțe. GALACTION, O. I 396. Am niște rochii pentru Sabina... – Va fi nevoie de puțină diplomație ca să le accepte. C. PETRESCU, C. V. 227. [Trahanache:] Trebuie să ai și puțintică diplomație ! CARAGIALE, O. I 111. 3. Carieră, profesiune de diplomat; corp diplomatic. Distins cum era, ar fi intrat și în diplomație. M. I. CARAGIALE, C. 116. substantiv feminindiplomație
diplomație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | diplomație | diplomația |
plural | diplomații | diplomațiile | |
genitiv-dativ | singular | diplomații | diplomației |
plural | diplomații | diplomațiilor |