diplomatic definitie

DIPLOMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la diplomație, de diplomat. ◊ Corp diplomatic = totalitatea ambasadorilor, miniștrilor și reprezentanților străini care se află în capitala unui stat. 2. Abil, calculat. [Cf. fr. diplomatique, it. diplomatico]. adjectivdiplomatic

DIPLOMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la diplomație, de diplomat. ♦ corp ~ = totalitatea ambasadorilor, miniștrilor și reprezentanților străini care se află în capitala unui stat. 2. abil, calculat. II. s. f. 1. disciplină a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, a cărților și a altor documente oficiale. 2. diplomație (1). (< fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik) adjectivdiplomatic

* diplomátic, -ă adj. (d. diplomat). Relativ la diplomație, de diplomațĭ: corpu diplomatic. Misterios: aer diplomatic. S.f. Știința care se ocupă de studiul documentelor scrise care stabilesc anumite drepturĭ, anumite fapte politice (A fost întemeiată la 1682 de benedictinu Mabillon). Adv. În mod diplomatic. adjectivdiplomatic

DIPLOMÁTIC1 s. n. v. diplomatică1. adjectivdiplomatic

DIPLOMÁTIC1, -Ă, diplomatici, -ce, adj. 2. (Rar) Care aparține diplomelor și documentelor oficiale vechi, privitor la aceste diplome și documente. – Din fr. diplomatique, lat. diplomaticus. adjectivdiplomatic

DIPLOMÁTIC2, -Ă, diplomatici, -ce, adj. Referitor la diplomație sau la diplomați2, care aparține diplomației sau diplomaților2. ♦ Diplomat2. – Din fr. diplomatique. adjectivdiplomatic

diplomátic (di-plo-) adj. m., pl. diplomátici; f. diplomátică, pl. diplomátice adjectivdiplomatic

diplomatic a. privitor la diplomație sau la diplomați; corp diplomatic, totalitatea ambasadorilor și a miniștrilor străini acreditați pe lângă un guvern. adjectivdiplomatic

DIPLOMÁTIC1, -Ă, diplomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea. 2. Adj. (Rar) Care aparține diplomelor și documentelor oficiale vechi, privitor la aceste diplome și documente. – Din fr. diplomatique, lat. diplomaticus. adjectivdiplomatic

DIPLOMÁTIC2, -Ă, diplomatici,-e, adj. (Învechit, mai ales despre limbă, stil) Caracteristic diplomelor și docu­mentelor, în stilul sobru, în limba specifică diplomelor și documentelor. adjectivdiplomatic

DIPLOMÁTIC3, -Ă, diplomatici, -e, adj. 1. Care se referă la diplomație, caracteristic diplomaților. Deși nobil de viță veche, nu s-a bucurat de o anumită însărci­nare diplomatică SADOVEANU, Z. C. 168. ◊ Agent diplo­matic v. agent. Corp diplomatic v. corp. Curier diplomatic v. curier. Valiză diplomatică v. valiză. 2. Abil, calculat. Iscusința d-tale diplomatică nu te poate ajuta... Țin foarte mult să spui tot ceea ce gîn- dești. CAMIL PETRESCU, T. II 204. adjectivdiplomatic

DIPLOMÁTICĂ1 s. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care cercetează diplomele (3) și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea. Act de diplomatică națională păstrat și azi la Snagov. ODOBESCU, S. I 438. Noi aice învățăm grecește, latinește... precum și alte multe ramuri de învățături, între care și diplomatica. KOGĂLNICEANU, S. 75. – Variantă: (învechit) diplomátic (BĂLCESCU, O. I 54) s. n. adjectivdiplomatică

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidiplomatic

diplomatic  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diplomatic diplomaticul diplomatică diplomatica
plural diplomatici diplomaticii diplomatice diplomaticele
genitiv-dativ singular diplomatic diplomaticului diplomatice diplomaticei
plural diplomatici diplomaticilor diplomatice diplomaticelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z