diplomat definitie

DIPLOMÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. [Cf. fr. diplômé]. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care lucrează în diplomație. // adj. 1. Care face parte din corpul diplomatic. 2. (Fam.) Care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul. ♦ (Fam.; peior.) Dibaci, șiret, viclean. [< fr. diplomate]. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT1, -Ă adj., s. m. f. (cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. (< fr. diplômé) adjectivdiplomat

DIPLOMÁT2, -Ă I. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relațiile cu statele străine. II. adj. 1. care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul. ◊ (fam.; peior.) abil, dibaci, șiret, viclean. 2. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomați. III. s. n. prăjitură alcătuită din puding și garnisită cu frișcă și fructe. (< fr. diplomate) adjectivdiplomat

diplomát2 (prăjitură) (di-plo-) s. n. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT1, -Ă, diplomați, -te, adj. Care a obținut o diplomă. Dentist diplomat. adjectivdiplomat

* diplomát, -ă adj. și s. (d. diplomă). Care posedă o diplomă, un certificat superior. Care e însărcinat cu o misiune diplomatică (ambasador saŭ ministru plenipotențiar). Fig. Om fin (șiret). adjectivdiplomat

diplomát1 (di-plo-) adj. m., (persoană) s. m., pl. diplomáți; adj. f., s. f. diplomátă, pl. diplomáte adjectivdiplomat

diplomat a. și m. care a obținut o diplomă. ║ m. 1. persoană însărcinată a trata cu străinii afacerile guvernului său; 2. ispitit, pățit; 3. fig. om fin, șiret. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT1, -Ă, diplomați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut o diplomă. – Din fr. diplômé. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT2, -Ă, diplomați, -te, s. m. și f., s. n., adj. I. 1. S. m. și f. Reprezentant oficial al unui stat bucurându-se de privilegii și imunități în țara unde își îndeplinește misiunea. 2. S. m. și f. Persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile). 3. Adj. Care denotă calcul, abilitate (în comportare); diplomatic2. II. S. n. Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu adaos de frișcă și fructe zaharisite. – Din fr. diplomate. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT2, -Ă, diplomați, -te, adj. Care are cali­tăți proprii unui diplomat3, care știe să profite de împre­jurări și relații pentru a-și ajunge scopurile. ♦ (Uneori cu o nuanță peiorativă) Dibaci, șiret, viclean, șmecher. Donici, cuib de-nțelepciune... Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? EMINESCU, O. I 31. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT3, -Ă, diplomați, -te, s. m. și f. Persoană oficială însărcinată să întrețină relații sau să trateze cu reprezentanții oficiali ai altor state în numele guvernului său. V. ambasador. Erau unele dificultăți, de care consulul, diplomat de carieră, se împiedeca. BART, E. 287. adjectivdiplomat

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidiplomat

diplomat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diplomat diplomatul diploma diplomata
plural diplomați diplomații diplomate diplomatele
genitiv-dativ singular diplomat diplomatului diplomate diplomatei
plural diplomați diplomaților diplomate diplomatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z