diplomat definitie

DIPLOMÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. [Cf. fr. diplômé]. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care lucrează în diplomație. // adj. 1. Care face parte din corpul diplomatic. 2. (Fam.) Care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul. ♦ (Fam.; peior.) Dibaci, șiret, viclean. [< fr. diplomate]. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT¹, -Ă adj., s. m. f. (cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. (< fr. diplômé) adjectivdiplomat

DIPLOMÁT², -Ă I. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relațiile cu statele străine. II. adj. 1. care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul. ◊ (fam.; peior.) abil, dibaci, șiret, viclean. 2. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomați. III. s. n. prăjitură alcătuită din puding și garnisită cu frișcă și fructe. (< fr. diplomate) adjectivdiplomat

diplomát² (prăjitură) (di-plo-) s. n. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT¹, -Ă, diplomați, -te, adj. Care a obținut o diplomă. Dentist diplomat. adjectivdiplomat

* diplomát, -ă adj. și s. (d. diplomă). Care posedă o diplomă, un certificat superior. Care e însărcinat cu o misiune diplomatică (ambasador saŭ ministru plenipotențiar). Fig. Om fin (șiret). adjectivdiplomat

diplomát¹ (di-plo-) adj. m., (persoană) s. m., pl. diplomáți; adj. f., s. f. diplomátă, pl. diplomáte adjectivdiplomat

diplomat a. și m. care a obținut o diplomă. ║ m. 1. persoană însărcinată a trata cu străinii afacerile guvernului său; 2. ispitit, pățit; 3. fig. om fin, șiret. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT¹, -Ă, diplomați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut o diplomă. – Din fr. diplômé. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT², -Ă, diplomați, -te, s. m. și f., s. n., adj. I. 1. S. m. și f. Reprezentant oficial al unui stat bucurându-se de privilegii și imunități în țara unde își îndeplinește misiunea. 2. S. m. și f. Persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile). 3. Adj. Care denotă calcul, abilitate (în comportare); diplomatic². II. S. n. Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu adaos de frișcă și fructe zaharisite. – Din fr. diplomate. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT², -Ă, diplomați, -te, adj. Care are cali­tăți proprii unui diplomat³, care știe să profite de împre­jurări și relații pentru a-și ajunge scopurile. ♦ (Uneori cu o nuanță peiorativă) Dibaci, șiret, viclean, șmecher. Donici, cuib de-nțelepciune... Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? EMINESCU, O. I 31. adjectivdiplomat

DIPLOMÁT³, -Ă, diplomați, -te, s. m. și f. Persoană oficială însărcinată să întrețină relații sau să trateze cu reprezentanții oficiali ai altor state în numele guvernului său. V. ambasador. Erau unele dificultăți, de care consulul, diplomat de carieră, se împiedeca. BART, E. 287. adjectivdiplomat