DEOCHEÁ, deóchi, vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A dăuna sănătății, succesului sau bunăstării cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi (2). ♦ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: de-o-. – Var.: diocheá vb. I] – Din deochi. verb tranzitivdeochea
diochea verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)diochea | diochere | diocheat | diochind | singular | plural | ||
diochind | diocheați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | diochi | (să)diochi | diocheam | diocheai | diocheasem | |
a II-a (tu) | diochi | (să)diochi | diocheai | diocheași | diocheaseși | ||
a III-a (el, ea) | dioache | (să)diocheai | diochea | dioche | diochease | ||
plural | I (noi) | diochem | (să)diochem | diocheam | diochearăm | diocheaserăm | |
a II-a (voi) | diocheați | (să)diocheați | diocheați | diochearăți | diocheaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | dioache | (să)dioache | diocheau | diocheară | diocheaseră |