dineu definitie

credit rapid online ifn

DINÉU s.n. Masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara. [< fr. diner]. substantiv neutrudineu

DINÉU s. n. masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara. (< fr. dîner) substantiv neutrudineu

credit rapid online ifn

dinéu s. n., art. dinéul; pl. dinéuri substantiv neutrudineu

dineu n. 1. mâncare între 5 și 7 ore seara; 2. ospăț mare dat la acea oră (= fr. dîner). substantiv neutrudineu

DINÉU, dineuri, s. n. Masă de seară (de gală). [Pl. și: dinee] – Din fr. dîner. substantiv neutrudineu

dinéu (-úri), s. n. – Cină, masă de seară. Fr. diner. substantiv neutrudineu

* dinéŭ n., pl. urĭ (fr. diner și dîné, prînz și cină, d. dîner [de unde și engl. to dine], var. din déjeuner, a prînzi, d. lat. dis-jejunare; it. desinare. V. dejun, ajun). Barb. Cină, ospăț de seară saŭ de noapte. substantiv neutrudineŭ

DINÉU, dineuri, s. n. (Franțuzism) Masa de seară, cină; masă de gală oferită seara. Lasă-i de capul lor. Ăsta-i hazul dineului la măsuțe separate. CAMIL PETRESCU, T. I 455. substantiv neutrudineu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidineu

dineu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dineu dineul
plural dineuri dineurile
genitiv-dativ singular dineu dineului
plural dineuri dineurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z