dinamic definitie

DINÁMIC, -Ă I. adj. 1. referitor la mișcare, la forță. 2. plin de mișcare, de forță; activ. ◊ (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător. II. s. f. 1. parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor și forțele care acționează asupra lor. 2. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare. ♦ ă populației = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populație. 3. totalitatea noțiunilor legate de intensitatea sonorității muzicale. ◊ disciplină care studiază aceste noțiuni. 4. (tehn.) raport între valorile maxime și cele minime ale unui semnal. (< fr. dynamique) adjectiv dinamic

DINÁMIC, -Ă adj. 1. De mișcare și de forță, referitor la mișcare și la forță. 2. Plin de mișcare, de acțiune; activ. ♦ (Fig.) Energic, întreprinzător. [Cf. fr. dynamique, it. dinamico]. adjectiv dinamic

* dinámic, -ă adj. (vgr. dynamikós, puternic, s. dýnamis, putere). Relativ la forță: unitate dinamică. S.f. Acea parte a mecaniciĭ care calculează mișcările și puterile ca fenomene ale naturiĭ materiale. V. cinematică. adjectiv dinamic

dinámic adj. m., pl. dinámici; f. dinámică, pl. dinámice adjectiv dinamic

dinamic a. 1. privitor la dinamică; 2. care lucrează prin forța internă. adjectiv dinamic

DINÁMIC, -Ă, dinamici, -ce, adj. I. 1. (Mec.) De mișcare, de forță; privitor la mișcare, la forță. 2. Plin de mișcare, de acțiune, activ; care este în continuă (și intensă) mișcare, evoluție; care se desfășoară rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv a cărui acțiune se face cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. El se gândește. Ea își amintește. ♦ (Despre oameni) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acționa; energic. – Din fr. dynamique. adjectiv dinamic

DINÁMIC, -Ă, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De mișcare, de forță; privitor la mișcare, la forță. 2. Plin de mișcare, de acțiune, activ; care este în continuă (și intensă) mișcare, evoluție; care se desfășoară rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv a cărui acțiune se face cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. El se gândește. Ea își amintește. ♦ (Despre oameni) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acționa; energic. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor sub acțiunea diferitelor forțe. 2. (Tehn.) Raport între valorile maxime și minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăție de mișcare. ◊ Dinamica populației = totalitatea schimbărilor (cantitative) care au loc în cadrul unei unități de populație. Din fr. dynamique. adjectiv dinamic

DINÁMIC, -Ă, dinamici, -e, adj. 1. (Mec.; în opoziție cu static) De mișcare și de forță, privitor la mișcare și la forță. O forță se poate măsura atît prin efectul ei dinamic, cît și prin cel static. 2. Plin de mișcare, de acțiune, activ. Dezvoltarea cre­ației populare a căpătat un ritm deosebit de dinamic la popoarele libere. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 1/1. Aceste mari întinderi însuflețite alcătuiesc trecerii Oltului un ultim defileu dinamic. BOGZA, C. O. 112. ◊ (Gram.) Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv a cărui acțiune se face cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. « A se gîndi» este un verb reflexiv dinamic, ceea ce se vede clar dacă îl comparăm cu « a gîndi ». ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care dovedește forță vitală, putere de a se afirma și de a acți­ona; energic, întreprinzător. adjectiv dinamic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dinamic

dinamic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dinamic dinamicul dinamică dinamica
plural dinamici dinamicii dinamice dinamicele
genitiv-dativ singular dinamic dinamicului dinamice dinamicei
plural dinamici dinamicilor dinamice dinamicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z