reduceri si promotii 2018
Definitie dimon - ce inseamna dimon - Dex Online

dimon definitie

dímon m. (ngr. démonas; vsl. demonŭ). Vechĭ. Demon. Azĭ. Fam. Copil poznaș: măĭ dimone! substantiv masculin dimon

dimon m. 1. demon, diavol: Scararaoschi atunci se înghesuiește peste ceilalți dimoni CR.; 2. om afurisit: dimonul de dascăl are de gând să ne omoare ISP.; 3. fig. copil rău: ce cauți aci, dimone? AL. [Gr. mod. (v. diavol)]. substantiv masculin dimon

DÍMON s. m. v. demon. substantiv masculin dimon

DÍMON, dimoni, s. m. (Popular) 1. Drac. V. demon. Scaraoschi atunci intră și el fără vorbă și se înghesuiește peste ceilalți dimoni, căci n-are încotro. CREANGĂ, P. 304. 2. Copil neastîmpărat, ștrengar. Dar unde rămăsesem cu vorba?... Ha! la nepotu-meu, la Gogu... Bată-l norocu, dimon ! ALECSANDRI, T. I 384. substantiv masculin dimon

DÉMON, demoni, s. m. 1. Diavol, drac. ♦ Fig. Om rău. ♦ Ființă imaginară considerată ca spirit al răului. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii și uneori a frumuseții fizice. ♦ (În gândirea mitică și în poezie) Geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc. [Var.: (reg.) dímon s. m.] – Din ngr. démonas. Cf. fr. d é m o n. substantiv masculin demon

diavol m. 1. înger căzut, spirit rău; 2. fig. om rău, copil gălăgios. [Gr. mod., din care limbă se trag de asemenea sinonimele dimon și satana]. substantiv masculin diavol

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dimon

dimon   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dimon dimonul
plural dimoni dimonii
genitiv-dativ singular dimon dimonului
plural dimoni dimonilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z