diminuat definitie

DIMINUÁ vb. I. tr., refl. A (se) micșora, a descrește, a scădea. [Pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. / cf. lat. diminuere, fr. diminuer]. verb tranzitiv diminua

DIMINUÁ vb. tr., refl. a (se) micșora, a scădea, a (se) atenua. (< fr. diminuer, lat. diminuere) verb tranzitiv diminua

diminuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 diminueáză; conj. prez. 3 diminuéze (-nu-e-); ger. diminuấnd (-nu-ând) verb tranzitiv diminua

diminuà v. a micșora, a scădea. verb tranzitiv diminuà

DIMINUÁ, diminuéz, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.); a (se) micșora, a scădea. [Pr.: -nu-a] – Din fr. diminuer, lat. diminuere. verb tranzitiv diminua

DIMINUÁ, diminuez, vb. I. Tranz. A micșora, a împuțina, a scădea, a face să descrească. Opera dramatică a lui Caragiale, a cărei valoare fusese diminuată și pentru care autorul în timpul vieții sale a fost hulit... a devenit acum o comoară din care se împărtășesc și alte popoare. V. ROM. ianuarie 1952, 225. Societatea viitoare va accentua rolul iubirii, nu-l va diminua. CAMIL PETRESCU, T. III 324. – Pronunțat: -nu-a. verb tranzitiv diminua

* diminuéz v. tr. (fr. diminuer, d. lat. di-minúere, -minútum. V. minus, minut, minor, mărunt). Micșorez. V. intr. Scad, descresc. V. măresc, augmentez, sporesc. verb tranzitiv diminuez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului diminuat

diminuat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diminuat diminuatul diminua diminuata
plural diminuați diminuații diminuate diminuatele
genitiv-dativ singular diminuat diminuatului diminuate diminuatei
plural diminuați diminuaților diminuate diminuatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z