diluviu definitie

credit rapid online ifn

DILÚVIU s.n. 1. (Rel.) Revărsare catastrofală de ape despre care se pomenește în Biblie; potopul biblic. 2. Revărsare de ape, cu furtună și ploi torențiale; potop. 3. (Geol.) Pleistocen. [Pron. -viu. / < lat. diluvium, it. diluvio]. substantiv neutrudiluviu

DILÚVIU s. f.. 1. potopul biblic; (p. ext.) revărsare de ape, cu furtună și ploi torențiale; potop. 2. pleistocen. (< fr., lat. diluvium) substantiv neutrudiluviu

credit rapid online ifn

* dilúviŭ n. (lat. diluvium. V. aluviune). Potop, ploaĭe mare care, după biblie, a inundat tot pămîntu ca să-ĭ pedepsească pe oamenĭ, nescăpînd de cît Noe și familia luĭ. Mare inundațiune, ploaĭe torențială. Fig. Mare cantitate: diluviŭ de nenorocirĭ. A începe de la diluviŭ, a lua un lucru (o narațiune) foarte de departe. substantiv neutrudiluviŭ

dilúviu (potop) [viu pron. vyu] s. n., art. dilúviul; pl. dilúvii, art. dilúviile (-vi-i-) substantiv neutrudiluviu

diluviu n. 1. potop; 2. teren format prin inundațiuni vechi; 3. fig. foarte mare cantitate. substantiv neutrudiluviu

DILÚVIU, diluvii, s. n. 1. Potopul biblic; p. gener. potop. 2. (Geol.) Pleistocen. – Din fr., lat. diluvium. substantiv neutrudiluviu

DILÚVIU, diluvii, s. n. Numele vechi al subdivi­ziunii inferioare a erei cuaternare, corespunzînd timpu­lui de extensiune maximă a ghețarilor. substantiv neutrudiluviu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidiluviu

diluviu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diluviu diluviul
plural diluvii diluviile
genitiv-dativ singular diluviu diluviului
plural diluvii diluviilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z