dijmărit definitie

dijmărít n., pl. urĭ. Perceperea (biru) dijmeĭ. Un bir pe stupĭ și pe porcĭ pe la 1700 în Țara Românească. substantiv neutru dijmărit

dijmărít s. n. substantiv neutru dijmărit

desetină f. od. Mold. zeciueala stupilor și mascurilor (ceeace se numia în Muntenia dijmărit). [Bulg. DESETINA]. substantiv neutru desetină

dijmărit n. nume dat în Muntenia (pe la 1700) dării pe stupi și mascuri. substantiv neutru dijmărit

DIJMĂRÍT s. n. Dare în bani care se plătea în Țara Românească pentru stupi și pentru porci. – Dijmă + suf. -ărit. substantiv neutru dijmărit

DIJMĂRÍT s. n. (Învechit) Dijmă. ♦ Dare în bani care se plătea în Muntenia pentru stupi și pentru porci. Următorii domni supuseră pe boieri să plătească și dijmăritul. BĂLCESCU, O. I 17. substantiv neutru dijmărit

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dijmărit

dijmărit   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dijmărit dijmăritul
plural
genitiv-dativ singular dijmărit dijmăritului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z