reduceri si promotii 2018
Definitie dijmă - ce inseamna dijmă - Dex Online

dijmă definitie

díjmă (díjme), s. f. – Dare care reprezintă a zecea parte din produse. Sl. dižma, din. lat. decima (Cihac, II, 96; Tiktin), cf. sb., cr., ceh. dežma, mag. dészma (după Tagliavini, Omagiu R. Ortiz, Bucarest 1929, p. 172, rom. ar proveni din mag.). – Der. dijmar, s. m. (înv., strîngător de dijmă); dijmărit, s. n. (dijmă pe stupi și porci; în 1766 era generalizat la 4 parale pe bucată); dijmui, vb. (a primi dijmă; a decima, a pricinui pierderi mari sau morți); dijmuitor, s. m. (persoană care profită de pierderile celorlalți). substantiv feminin dijmă

díjmă f., pl. e (vsl. dižma, ceh. sîrb. dežma, d. vgerm. dezemo, care e lat. décima, decimă; ung. dézsma). Decimă, zeciuĭală, a zecea parte din venit dată cuĭva (statuluĭ, proprietaruluĭ ș.a.). – În Mod. sud dejmă. substantiv feminin dijmă

díjmă s. f., g.-d. art. díjmei; pl. díjme substantiv feminin dijmă

dijmă f. a zecea parte din venituri ca dare către stăpânire sau către biserică. [Slav. DIJMA]. substantiv feminin dijmă

DÍJMĂ, dijme, s. f. (în Evul Mediu, în Țările Române) Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcți; formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată în parte. – Din sl. dižma. substantiv feminin dijmă

DÍJMĂ, dijme, s. f. Una dintre formele de exploatare a țărănimii muncitoare (în orînduirea feudală), care consta din cedarea către proprietarul locului luat în arendă (teren agricol, pășune, apă) a unei părți (uneori mai mult de jumătate) din produsele obținute. A fost desființată una din rămășițele feudale în economia noastră agrară, dijma. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 110. Partea cea mai rea din moșie era dată în dijmă la țărani s-o muncească, și, după ce se culegea recolta, o parte foarte mică rămînea celui care trudise pâmîntul. IST. R.P.R. 460. Slobozește gîrlele și-ți plătim dijma din pescuit. DAVIDOGLU, O. 84. Regele puse străji la poduri și drumuri și zise:... Dați-mi dijma. CARAGIALE, O. I 379. substantiv feminin dijmă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului dijmă

dijmă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dijmă dijma
plural dijme dijmele
genitiv-dativ singular dijme dijmei
plural dijme dijmelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z