digestie definitie

DIGÉSTIE s.f. (Fiziol.) Totalitatea proceselor de transformare a alimentelor în aparatul digestiv pentru a putea fi asimilate de organism. [Gen. -iei, var. digestiune s.f. / cf. fr. digestion, lat. digestio]. substantiv feminindigestie

DIGÉSTIE s. f. proces de transformare a alimentelor din aparatul digestiv în produși asimilabili. (< fr. digestion, lat. digestio) substantiv feminindigestie

digéstie (asimilare a alimentelor) (-ti-e) s. f., art. digéstia (-ti-a), g.-d. art. digéstiei; pl. digéstii, art. digéstiile (-ti-i-) substantiv feminindigestie

DIGÉSTIE, digestii, s. f. Proces fiziologic complex prin care alimentele introduse în organism sunt transformate treptat în substanțe asimilabile; mistuire, digerare. – Din fr. digestion, lat. digestio. substantiv feminindigestie

DIGÉSTIE, digestii, s. f. Totalitatea operațiilor prin care alimentele intrate în tubul digestiv sînt transformate, spre a fi asimilate de organism; mistuire, digerare. Se întreba ce rost au aci, el și monologul lui, între oamenii sătui, bine dispuși după digestie și cu desăvîrșire indiferenți. C. PETRESCU, Î. I 16. substantiv feminindigestie

* digestiúne f. (lat. di-géstio, -ónis. V. con-, in- și su-gestiune). Elaborațiunea alimentelor în stomah și intestin, mistuire. Macerațiune într’un lichid la temperatură înaltă. – Digestiunea, al căreĭ scop final e asimilarea alimentelor, cuprinde actele care se împlinesc cu ele de la ingestiune pînă cînd trec în sînge și chil. Actele mecanice-s mestecarea și înghițirea. Din gură alimentele trec pin esofag și ajung în stomah, unde suferă o primă elaborațiune. Trec apoĭ în intestin, unde supt acțiunea secrețiunilor fieriĭ și pancreasuluĭ, se prefac. în chim, care e absorbit de părețiĭ intestinalĭ. Părțile neelaborate continuă drumu și ajung în intestinu gros, de unde se eliminează ca materiĭ fecale. – Și -éstie. substantiv feminindigestiune

digestiune f. 1. mistuire; 2. elaborarea alimentelor în stomac. substantiv feminindigestiune