difuz definitie

DIFÚZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspândit în toate părțile sau în diverse părți; împrăștiat, risipit. ♦ Care este neclar, lipsit de organizare. Stil difuz. – Din fr. diffus, lat. diffusus. adjectivdifuz

DIFÚZ, -Ă adj. Răspândit în mai multe părți, împrăștiat. [Cf. fr. diffus, it. diffuso, lat. diffusus]. adjectivdifuz

DIFÚZ, -Ă adj. răspândit în mai multe părți, împrăștiat. ◊ lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă. 2. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentrație redusă de energie în regiunea centrală a spectrului. (< fr. diffus, lat. diffusus) adjectivdifuz

* difúz, -ă adj. (lat. diffúsus, d. diffúndere, a împrăștia. V. confuz). Răspîndit în toate părțile, indirect: lumină difuză (la umbră). Fig. Vorbăreț, prolix: stil difuz. Adv. În mod difuz. adjectivdifuz

difúz adj. m., pl. difúzi; f. difúză, pl. difúze adjectivdifuz

difuz a. 1. răspândit în toate părțile: lumină difuză; 2. prolix, vorbareț: scriitor difuz. adjectivdifuz

DIFÚZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspândit în toate părțile; împrăștiat, risipit. ♦ Care este neclar, lipsit de organizare. Stil difuz. – Din fr. diffus, lat. diffusus. adjectivdifuz

DIFÚZ, -Ă, difuzi, -e, adj. Răspîndit în toate părțile, împrăștiat, risipit. O lumină difuză ca de amurg străbate prin perdelele albastre. CAMIL PETRESCU, T. III 253. [În] cer plutea difuză o pulbere opal. MACEDONSKI, O. I 414. ◊ Fig. La sfîrșitul doinei lui Coșbuc însă durerea e difuză, vagă. GHEREA, ST. CR. III 393. adjectivdifuz