DIFTÉRIC, -Ă, difterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura difteriei, care aparține difteriei, privitor la difterie. ◊ Anghină difterică = difterie. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de difterie. – Din fr. diphtérique. adjectivdifteric
DIFTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de difterie. ◊ Anghină difterică = boală contagioasă manifestată prin formarea unor false membrane în gât, pe laringe, pe bronhii, pe conjunctivele ochilor și în nări. [Cf. fr. diphtérique]. adjectivdifteric
DIFTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de difterie. (< fr. diphtérique) adjectivdifteric
* difteríc, -ă adj. (d. difterie). Med. În relațiune cu difteria: angină difterică. Subst. Bolnav de difterie. adjectivdifteric
diftéric adj. m., s. m., pl. diftérici; adj. f., s. f. diftérică, pl. diftérice adjectivdifteric
DIFTÉRIC, -Ă, difterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura difteriei, care aparține difteriei, privitor la difterie. ◊ Anghină difterică = difterie. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de difterie. – Din fr. diphtérique. adjectivdifteric
DIFTÉRIC, -Ă, difterici, -e, adj. De natura difteriei. Bacil difteric. ◊ Anghină difterică = difterie. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de difterie. Toți diftericii au fost izolați. adjectivdifteric
difteric adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | difteric | diftericul | difterică | difterica |
plural | difterici | diftericii | difterice | diftericele | |
genitiv-dativ | singular | difteric | diftericului | difterice | diftericei |
plural | difterici | diftericilor | difterice | diftericelor |