reduceri si promotii 2018
Definitie difractare - ce inseamna difractare - Dex Online

difractare definitie

DIFRACTÁ, pers. 3 difráctă, vb. I. Refl. și tranz. A suferi sau a produce o difracție. – Din fr. diffracter. substantiv feminin difracta

DIFRACTÁ vb. I. tr., refl. A (se) produce un fenomen de difracție. [P.i. 3 -tă. / < fr. diffracter]. substantiv feminin difracta

DIFRACTÁ, pers. 3 difráctă, vb. I. Refl. și tranz. A suferi sau a produce o difracție. – Din fr. diffracter. verb tranzitiv difracta

DIFRACTÁ vb. I. tr., refl. A (se) produce un fenomen de difracție. [P.i. 3 -tă. / < fr. diffracter]. verb tranzitiv difracta

DIFRACTÁ vb. refl., tr. a (se) produce un fenomen de difracție. (< fr. diffracter) verb tranzitiv difracta

difractá (a ~) (di-frac-) vb., ind. prez. 3 difráctă verb tranzitiv difracta

DIFRACTÁ, pers. 3 difráctă, vb. I. Refl. și tranz. A suferi sau a produce o difracție. – Din fr. diffracter. verb tranzitiv difracta

DIFRACTÁ, pers. 3 difráctă, vb. I. Refl. (Fiz.; despre razele luminoase) A produce un fenomen de difracție. Fasciculul de lumină care trece printr-o deschi­dere îngustă se difractă și formează o serie de imagini nete.Tranz. A produce fenomenul difracției (la un fas­cicul de lumină). verb tranzitiv difracta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului difractare

difractare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular difractare difractarea
plural difractări difractările
genitiv-dativ singular difractări difractării
plural difractări difractărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z