reduceri si promotii 2018
Definitie difracție - ce inseamna difracție - Dex Online

difracție definitie

DIFRÁCȚIE, difracții, s. f. Mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. – Din fr. diffraction. substantiv feminin difracție

DIFRÁCȚIE s.f. Deviere a unei raze luminoase, a unei unde sonore etc. care străbate un orificiu îngust sau întâlnește muchia unui corp opac. [Gen. -iei, var. difracțiune s.f. / cf. fr. diffraction]. substantiv feminin difracție

DIFRÁCȚIE s. f. 1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se și în spatele acestora. 2. modificare a direcției unui val la izbirea cu un obstacol. (< fr. diffraction) substantiv feminin difracție

difrácție (di-frac-ți-e) s. f., art. difrácția (-ți-a), g.-d. art. difrácției; pl. difrácții, art. difrácțiile (-ți-i-) substantiv feminin difracție

DIFRÁCȚIE, difracții, s. f. Mod de propagare a undelor de lumină, radio, acustice etc. în spatele unui obstacol, prin ocolirea marginilor lui și prin abaterea aparentă de la traiectoria rectilinie. – Din fr. diffraction. substantiv feminin difracție

DIFRÁCȚIE, difracții, s. f. (Fiz.) Deviere sau com­plex de devieri pe care le suferă, după anumite legi, o rază de lumină, o undă sonoră etc., cînd trec prin deschideri înguste sau pe lîngă marginea unor obiecte opace. substantiv feminin difracție

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului difracție

difracție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular difracție difracția
plural difracții difracțiile
genitiv-dativ singular difracții difracției
plural difracții difracțiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z