diferi definitie

credit rapid online ifn

* difér, a -í v. intr. (fr. différer, d. lat. dif-fero, di-látum, compus ca și súf-fero, sufer. – El diferă, eĭ diferă; să difere. V. dilat). Mă deosebesc, îs diferit: cînele diferă puțin de lup, noĭ diferim mult în părerĭ. verbdifer

DIFERÍ, difér, vb. IV. Intranz. A fi deosebit (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre. verbdiferi

credit rapid online ifn

DIFERÍ vb. IV. intr. A se deosebi. [P.i. 3 -ră. / < fr. différer, it. differire, cf. lat. differre]. verbdiferi

DIFERÍ vb. intr. a se deosebi. (< fr. différer, lat. differre) verbdiferi

diferí (a ~) (a se deosebi) vb., ind. prez. 3 diféră, imperf. 3 sg. difereá; conj. prez. 3 difére verbdiferi

diferì v. 1. a fi diferit, a se deosebi: câinele diferă puțin de lup; 2. a fi de altă părere. verbdiferì

DIFERÍ, difér, vb. IV. Intranz. A se diferenția (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre. verbdiferi

DIFERÍ, pers. 3 diféră, vb. IV. Intranz. A nu fi la fel, a se deosebi. În vremurile vechi, socotirea tim­pului diferea mult de la un popor la altul. IST. R.P.R. 7. Roadele date de instituțiuni identice, în condițiuni diferite, trebuie să difere. GHEREA, ST. CR. I 328. verbdiferi

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidiferi

diferi  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)diferi diferire diferit diferind singular plural
diferind diferiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) difer (să)difer difeream diferii diferisem
a II-a (tu) diferi (să)diferi difereai diferiși diferiseși
a III-a (el, ea) dife (să)difereai diferea diferi diferise
plural I (noi) diferim (să)diferim difeream diferirăm diferiserăm
a II-a (voi) diferiți (să)diferiți difereați diferirăți diferiserăți
a III-a (ei, ele) dife (să)difere difereau diferi diferiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z