DIFAMÁNT, -Ă, difamanți, -te, adj. (Franțuzism) Care defăimează, defăimător; compromițător pentru reputația cuiva. – Din fr. diffamant. adjectivdifamant
DIFAMÁNT, -Ă adj. (Rar) Care defăimează; difamator; defăimător. [Pl. -nți, -nte. / < fr. diffamant]. adjectivdifamant
DIFAMÁNT, -Ă adj. care se defăimează; difamator. (< fr. diffamant) adjectivdifamant
* difamánt, -ă adj. (lat. diffámans, -ántis. V. defaĭm). Rar. Care defaĭmă; vorbe difamante. adjectivdifamant
difamánt (livr.) adj. m., pl. difamánți; f. difamántă, pl. difamánte adjectivdifamant
DIFAMÁNT, -Ă, difamanți, -te, adj. (Livr.) Care defăimează, defăimător; compromițător pentru reputația cuiva. – Din fr. diffamant. adjectivdifamant
DIFAMÁNT, -Ă, difamanți, -te, adj. (Franțuzism) Care defaimă, compromițător pentru reputația cuiva. adjectivdifamant
difamant adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | difamant | difamantul | difamantă | difamanta |
plural | difamanți | difamanții | difamante | difamantele | |
genitiv-dativ | singular | difamant | difamantului | difamante | difamantei |
plural | difamanți | difamanților | difamante | difamantelor |