diedru definitie

DIÉDRU s.n. Figură geometrică formată de două planuri care se intersectează după o dreaptă. ◊ (adj.) Unghi diedru = unghi care se formează prin intersectarea a două planuri. [Pron. di-e-. / < fr. dièdre, cf. gr. dis – doi, hedrabază]. substantiv neutrudiedru

DIÉDRU s. n. figură geometrică din două semiplane limitate de aceeași dreaptă, de intersecție. ♦ (adj.) unghi ~ = unghi care se formează prin intersectarea a două plane. (< fr. dièdre) substantiv neutrudiedru

* diédru, -ă adj. (vgr. diedron, cu doŭă locurĭ, saŭ scaune [de ex. canapea]. V. catedră, triedru). Geom. Se zice despre unghĭurile formate pin întîlnirea a doŭă planurĭ. substantiv neutrudiedru

diédru (di-e-dru) s. n., art. diédrul; pl. diédre substantiv neutrudiedru

diedru n. unghiu format prin întâlnirea a două planuri. substantiv neutrudiedru

DIÉDRU, diedre, s. n. Figură geometrică formată din două semiplane mărginite de dreapta lor de intersecție; porțiune de spațiu cuprinsă între aceste semiplane. ◊ (Adjectival) Unghi diedru. [Pr.: di-e-] – Din fr. dièdre. substantiv neutrudiedru

DIÉDRU, diedre, s. n. Figură geometrică formată de două planuri mărginite de dreapta lor de intersecție. ◊ (Adjectival, numai în expr.) Unghi diedru = unghi format prin intersecția a două planuri. Două planuri sînt perpendiculare dacă formează unghiuri diedre drepte. – Pronunțat: di-e. substantiv neutrudiedru

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidiedru

diedru  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diedru diedrul
plural diedre diedrele
genitiv-dativ singular diedru diedrului
plural diedre diedrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z