DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.; înv.) Predică, cazanie. ◊ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí. substantiv feminindidahie
didáhie (-ii), s. f. – Predică. – Mr. dhidhănie. Ngr. διδαχή (Tiktin). Sec. XVII. substantiv feminindidahie
didahíe f. (ngr. didahi, vgr. -hé. V. dahie). L.V. Predică. substantiv feminindidahie
didahíe s. f., art. didahía, g.-d. art. didahíei; pl. didahíi, art. didahíile substantiv feminindidahie
didahie f. predică pentru creșterea copiilor: Didahiile lui Petru Maior. [Gr. mod.]. substantiv feminindidahie
DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.) Predică moralizatoare, cazanie. ♦ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí. substantiv feminindidahie
DIDAHÍE, didahii, s. f. (Termen bisericesc învechit) Predică, cazanie. Didahiile lui Antim Ivireanul. ♦ Învățătură. L-a mai învățat Sindipa pe cocon să-și stăpînească mînia și să-și infrîneze poftele. – Aceasta, fiule, este cea mai anevoioasă didahie dintre toate, zicea dascălul. SADOVEANU, D. P. 22. substantiv feminindidahie
didahie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | didahie | didahia |
plural | didahii | didahiile | |
genitiv-dativ | singular | didahii | didahiei |
plural | didahii | didahiilor |