DICTAFÓN, dictafoane, s. n. Magnetofon utilizat la înregistrarea automată a comunicărilor vorbite, de obicei în scopul dactilografierii lor ulterioare. – Din fr. dictaphone. substantiv neutrudictafon
DICTAFÓN s.n. (Tehn.) Aparat care înregistrează vorbirea pentru a se putea dactilografia ulterior textul. [Pl. -oane. / < fr. dictaphone]. substantiv neutrudictafon
DICTAFÓN s. n. aparat de înregistrat vorbirea spre a fi transcrisă ulterior (pentru dactilografiere). (< fr. dictaphone) substantiv neutrudictafon
dictafón s. n., pl. dictafoáne substantiv neutrudictafon
DICTAFÓN, dictafoane, s. n. Aparat pentru înregistrarea vorbirii, în scopul dactilografierii ulterioare a textului. – Din fr. dictaphone. substantiv neutrudictafon
dictafon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dictafon | dictafonul |
plural | dictafoane | dictafoanele | |
genitiv-dativ | singular | dictafon | dictafonului |
plural | dictafoane | dictafoanelor |