DICHÍCI, dichiciuri, s. n. (Reg.) Unealtă folosită în cizmărie pentru a face desene pe talpa, pe căputa etc. încălțămintei. – Din magh. dikics. substantiv neutrudichici
dichícĭ n., pl. e (ung. dikics). Nord. Un fel de cuțit cizmăresc de făcut ornamente. substantiv neutrudichicĭ
dichíci (reg.) s. n., pl. dichíciuri substantiv neutrudichici
DICHÍCI, dichiciuri, s. n. (Reg.) Cuțit de cizmărie cu care se fac desene pe talpa sau pe căputa încălțămintei. – Din magh. dikics. substantiv neutrudichici
DICHÍCI, dichiciuri, s. n. (Regional) Un fel de cuțit folosit în cizmărie, pentru a face desene pe talpa sau pe pielea încălțămintei. Pănă ce mi-i otînji, zise Pavel, eu acuși te cinătuiesc frumușel cu dichiciul; înțeles-ai ? CREANGĂ, A. 107. substantiv neutrudichici
dichiciu n. Mold. unealtă de lemn cu care cismarul face florile pe talpă, pe căpută: dichiciu și alte custuri tăioase CR. [Origină necunoscută]. substantiv neutrudichiciu
dichici substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dichici | dichiciul |
plural | dichiciuri | dichiciurile | |
genitiv-dativ | singular | dichici | dichiciului |
plural | dichiciuri | dichiciurilor |