diatonic definitie

DIATÓNIC, -Ă adj. Compus din tonuri și din semitonuri naturale. // s.f. Succesiune, grupare sau amestec de sunete care conține intervale diatonice. [Cf. fr. diatonique, it. diatonico]. adjectivdiatonic

* diatoníc, -ă adj. (vgr. diatonikós, d. tonós, ton). Muz. Care precede după succesiunea naturală a tonurilor și semitonurilor, adică pin toate tonurile: gamă diatonică. Adv. În mod diatonic. V. cromatic. adjectivdiatonic

!diatónic (di-a-) adj. m.; f. diatónică, pl. diatónice adjectivdiatonic

DIATÓNIC, -Ă, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (În sintagma) Gamă diatonică = gamă formată din seria succesivă a treptelor sale naturale. 2. S. f. Structură melodică formată din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus. adjectivdiatonic

DIATÓNICĂ, diatonice, adj. f. (Muz.; în expr.) Gamă diatonică = succesiune naturală de cinci tonuri și două semitonuri din gama majoră sau minoră. – Pronunțat: di-a-. adjectivdiatonică