DIATÓN s.n. (Muz.) Interval care separă două tonuri succesive. [< fr. diaton, cf. gr. dia – între, tonos – ton]. substantiv neutrudiaton
DIATÓN s. n. (muz.) gamă ~ă = gamă dintr-o serie succesivă de tonuri și semitonuri naturale; interval ~ = interval perfect, de aceeași calitate ca și intervalele scării muzicale diatonice. II. s. f. dispunere naturală a tonurilor și semitonuriol într-o structură muzicală. (< fr. diatonique) substantiv neutrudiaton
diatón (di-a-) s. n. substantiv neutrudiaton
diaton substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | diaton | diatonul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | diaton | diatonului |
plural | — | — |