DIAPÍR s.n. (Geol.) Cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. [Pron. di-a-. / cf. it. diapiro, gr. diapyros – ars profund]. substantiv neutrudiapir
DIAPÍR s. n. cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. (< it. diapiro) substantiv neutrudiapir
diapír (di-a-) s. n., pl. diapíre substantiv neutrudiapir
diapir substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | diapir | diapirul |
plural | diapire | diapirele | |
genitiv-dativ | singular | diapir | diapirului |
plural | diapire | diapirelor |