diamanticále f. pl. (ngr. diamantiká). Vechĭ. Azĭ fam. Petre prețioase. substantiv feminindiamanticale
diamanticale f. pl. scule de diamant. [Gr. mod.]. substantiv feminindiamanticale
DIAMANTICÁLE s. f. pl. (Înv.) Bijuterii împodobite cu diamante; p. gener. bijuterii, pietre prețioase. [Pr.: di-a-] – Din ngr. diamandiká. substantiv feminindiamanticale
DIAMANTICÁLE s. f. pl. (Învechit) Bijuterii împodobite cu diamante; p. ext. bijuterii, pietre prețioase. Duceam diamanticalele Elisavetei Petrovna să le șlefuiască la Amsterdam. M. I. CARAGIALE, C. 54. I-a luat diamanticalele și sculele și argintăria și le-a pus la păstrare acasă. CARAGIALE, O. III 37. Am primit diamanticale de tot felul: rubine, smaragde și mărgăritare de la cei mai vestiți giuvaergii din Stambul. FILIMON, C. 109. – Pronunțat: di-a-. substantiv feminindiamanticale
diamanticale substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | diamanticale | diamanticalele |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | diamanticale | diamanticalelor |
plural | — | — |