DIALOGÁT, -Ă adj. (Despre opere literare) Alcătuit în formă de dialog; dialogic. [< dialoga]. adjectivdialogat
DIALOGÁT, -Ă adj. (despre opere literare) în formă de dialog; dialogic. (< dialoga) adjectivdialogat
DIALOGÁT, -Ă, dialogați, -te, adj. (Despre opere literare) Compus în formă de dialog. [Pr.: di-a-] – V. dialoga. adjectivdialogat
DIALOGÁT, -Ă, dialogați, -te, adj. (Despre opere literare) Compus în formă de dialog. [Caragiale] era dramaturg născut. În Momente e un minimum de expunere. Încolo totul e dialogat. IBRĂILEANU, S. 60. – Pronunțat: di-a-. adjectivdialogat
DIALOGÁ vb. I. intr. (Rar) A vorbi, a conversa cu cineva. ♦ A face să vorbească între ele personajele unei piese de teatru. [< fr. dialoguer, cf. gr. dialogein – a discuta unul cu altul]. verbdialoga
DIALOGÁ vb. intr. 1. a vorbi, a conversa cu cineva. 2. a face să vorbească între ele personajele unei piese de teatru; a dialogiza (I). (< fr. dialoguer) verbdialoga
dialogá (a ~) (di-a-) vb., ind. prez. 3 dialogheáză verbdialoga
DIALOGÁ, dialoghez, vb. I. Intranz. A întreține o conversație, a vorbi cu cineva. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialoguer. verbdialoga
DIALOGÁ, dialoghez, vb. I. Intranz. (Rar) A întreține o conversație cu cineva. Și printre-a serii lăcrămare de ametiste și opale... dialoghează Theocrit. MACEDONSKI, O. I 64. – Pronunțat: di-a-. verbdialoga
* dialoghéz, a -á v. tr. (d. dialog; fr. -loguer). Pun în formă de dialog. verbdialoghez
dialogat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | dialogat | dialogatul | dialogată | dialogata |
plural | dialogați | dialogații | dialogate | dialogatele | |
genitiv-dativ | singular | dialogat | dialogatului | dialogate | dialogatei |
plural | dialogați | dialogaților | dialogate | dialogatelor |