Alege sensul dorit: diac -substantiv masculin diac -substantiv neutru

diac definitie

credit rapid online ifn

diác (diaci), s. m.1. (Înv., Trans.) Cîntăreț bisericesc. – 2. Scriitor de cancelarie, copist. – 3. Scriitor, om cult, instruit, erudit. – Mr. δiac, megl. diac. Ngr. διάϰος (Murnu 17), în principal prin intermediul sl. dijakŭ (Miklosich, Lexicon, 162; Miklosich, Slaw. Elem., 21; cf. Vasmer Gr., 52); cf. diacon. Pl. mold. dieci.Der. dieciță, s. f. (nevastă de diac, cîntăreț). substantiv masculindiac

diác m., pl diecĭ (vsl. diĭakŭ, d. mgr. diákos și diákonos, diacon; ung. deák. Cp. cu dascăl și cu fr. clerc, copist, d. lat. cléricus, cleric). Vechĭ. Psalt, cîntăreț bisericesc. Cărturar, intelectual, scriitor. Student. substantiv masculindiac

credit rapid online ifn

diac m. 1. od., scriitor de cancelarie, logofăt: dieci de vistierie; 2. azi, cântăreț la biserică: la ușa bisericii unde cântă diecii POP. [Slav. DIĬAKU, diacon, de unde logofăt, ecleziasticii fiind unicii reprezentanți ai culturei în vremile trecute (cf. fr. clerc, popesc, învățat, scriitor)]. substantiv masculindiac

DIAC1, dieci, s. m. 1. (În Evul Mediu) Scriitor de cancelaria domnească și slujbaș al vistieriei din Țările Române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învățat. 2. (Reg.) Cântăreț bisericesc. – Din sl. dijakŭ. substantiv masculindiac

DIÁC, dieci, s. m. 1. (Învechit și arhaizant) Scriitor de cancelarie; grămătic, uricar, logofețel; p. ext. copist. Tomșa se liniștise și în cort un diac scria, după cuvîntul lui, porunci ținuturilor. SADOVEANU, O. VII 24. De pe la de-alde Chiosea ieșeau dieci de vistierie și calemgii. GHICA, S. A. 72. ♦ (Învechit) Om cu știință de carte; cărturar, învățat. 2. (Transilv., popular) Cîntăreț bisericesc. În ușa bisericii, Unde cîntă diecii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 173. – Pronunțat: di-ac.Pl. și: diaci (IBRĂILEANU, SP. CR. 34). substantiv masculindiac

diác, dieci, s.n. – 1. Cântăreț bisericesc. 2. Student, școlar. – Din sl. dijaku. substantiv neutrudiac

diác1 (grămătic, cântăreț bisericesc) s. m., pl. diéci substantiv neutrudiac

*diác2 (diodă) s. n., pl. diáce substantiv neutrudiac

DIÁC2, diace, s. n. Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție, sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei. [Pr.: di-ac] – Din fr. diac. substantiv neutrudiac

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidiac

diac  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diac diacul
plural diace diacele
genitiv-dativ singular diac diacului
plural diace diacelor
diac  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diac diacul
plural diace diacele
genitiv-dativ singular diac diacului
plural diace diacelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z