dezvirginá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezvirgineáză verb tranzitivdezvirgina
DEZVIRGINÁ, dezvirginez, vb. I. Tranz. A face ca o fată să-și piardă virginitatea; a deflora. – Pref. dez- + virgin. verb tranzitivdezvirgina
dezvirginat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | dezvirginat | dezvirginatul | dezvirginată | dezvirginata |
plural | dezvirginați | dezvirginații | dezvirginate | dezvirginatele | |
genitiv-dativ | singular | dezvirginat | dezvirginatului | dezvirginate | dezvirginatei |
plural | dezvirginați | dezvirginaților | dezvirginate | dezvirginatelor |