dezrobi definitie

credit rapid online ifn

dezrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrobésc, imperf. 3 sg. dezrobeá; conj. prez. 3 dezrobeáscă verb tranzitivdezrobi

desrobì v. a scoate, a răscumpăra din robie. verb tranzitivdesrobì

credit rapid online ifn

DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială. ♦ Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupație; a asigura independența unui stat. 2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detenție nedreaptă. 3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare. – Pref. dez- + robi. verb tranzitivdezrobi

DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV. Tranz. 1. A scoate, a elibera din starea de robie sau de sclavie (ca forme specifice ale relațiilor sociale în sclavagism și în feudalism); p. ext. a elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. Vor mai fi bătălii Pînă omul de om l-om putea dezrobi. TOMA, C. V. 395. Trebuie să adunăm și să înarmăm o sută de mii de clăcași dezrobiți. CAMIL PETRESCU, B. 139. Constantin Mavrocordat dezrobește vecinii. NEGRUZZI, S. I 277. 2. A elibera (un stat, un popor) de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura (unei țări, unui popor) independența. Știrea ta e tristă foarte. Nu că fiu-meu a murit; Dar că chiar prin a lui moarte Pe romîni n-a dezrobit. BOLINTINEANU, O. 66. ◊ Refl. Domnule maior, se dezrobește țara. CAMIL PETRESCU, B. 93. 3. A elibera din prizonierat sau dintr-o detențiune. Să ni-i dezrobească craiul [pe cei zălogiți]. DAVILA, V. V. 73. 4. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o încătușare, de sub o apăsare; a emancipa. Și te-am disprețuit, eu, bravul soldat al științei pozitive și aplicate, menite să dezrobească omenirea din robia prejudecăților seculare. GALACTION, O. I 228. verb tranzitivdezrobi

dezrobésc v. tr. (d. rob). Scot din robie, emancipez. – For,a desr- nu se aude. verb tranzitivdezrobesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidezrobi

dezrobi  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)dezrobi dezrobire dezrobit dezrobind singular plural
dezrobind dezrobiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezrobesc (să)dezrobesc dezrobeam dezrobii dezrobisem
a II-a (tu) dezrobești (să)dezrobești dezrobeai dezrobiși dezrobiseși
a III-a (el, ea) dezrobește (să)dezrobeai dezrobea dezrobi dezrobise
plural I (noi) dezrobim (să)dezrobim dezrobeam dezrobirăm dezrobiserăm
a II-a (voi) dezrobiți (să)dezrobiți dezrobeați dezrobirăți dezrobiserăți
a III-a (ei, ele) dezrobesc (să)dezrobească dezrobeau dezrobi dezrobiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z