dezonorare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedezonorare
- Vezi aici mai multe rimedezonorare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudez
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
DEZONORÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezonora și rezultatul ei; necinstire; decădere morală. [< dezonora]. substantiv feminindezonorare
DEZONORÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă onoarea; a (se) necinsti. [Cf. fr. déshonorer]. verb tranzitivdezonora
DEZONORÁ vb. tr., refl. a-și pierde, a face pe cineva să-și piardă onoarea; a (se) necinsti. (< fr. déshonorer) verb tranzitivdezonora
!dezonorá (a ~) (de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 3 dezonoreáză verb tranzitivdezonora
dezonorà v. 1. a necinsti, a răpi onoarea, considerațiunea; 2. a pierde onoarea. verb tranzitivdezonorà
DEZONORÁ, dezonorez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde onoarea, a (se) face de rușine. – Din fr. déshonorer. verb tranzitivdezonora
DEZONORÁ, dezonorez, vb. I. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă onoarea, a necinsti, a acoperi de ocară. Ceea ce ai comis... dezonorează pe toți acei care au făcut greșeala să-ți întindă vreodată mîna. CAMIL PETRESCU, T. II 451. verb tranzitivdezonora
* dezonoréz v. tr. (fr. déshonorer). înjosesc onoarea, necinstesc. verb tranzitivdezonorez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidezonorare
| dezonorare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | dezonorare | dezonorarea |
| plural | dezonorări | dezonorările | |
| genitiv-dativ | singular | dezonorări | dezonorării |
| plural | dezonorări | dezonorărilor | |