dezonoare definitie

DEZONOÁRE s. f. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, rușine. (< fr. déshonneur) substantiv feminindezonoare

DEZONOÁRE s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, rușine. [Gen. -rei. / cf. fr. déshonneur]. substantiv feminindezonoare

dezonoare f. lipsă de onoare, necinste. substantiv feminindezonoare

DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur. substantiv feminindezonoare

!dezonoáre (de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezonoárei substantiv feminindezonoare

dezonoáre f., pl. orĭ (fr. déshonneur). Mare rușine, oprobiŭ, necinste. substantiv feminindezonoare

DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare, necinste; p. ext. ocară, rușine. Destulă dezonoare am pus pe-a noastră frunte... Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36. substantiv feminindezonoare