dezmetici definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedezmetici
- Vezi aici mai multe rimedezmetici
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudez
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuici
dezmetíc V. bezmetic. adjectivdezmetic
dezmétic (rar) adj. m., pl. dezmétici; f. dezmétică, pl. dezmétice adjectivdezmetic
DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – Cf. bezmetic. adjectivdezmetic
DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -e, adj. Bezmetic. Am fost un copil dezmetic. GALACTION, O. I 9. ◊ (Substantivat) Primejdia începe să fie cu mult mai mare pentru acei dezmetici care au cutezat peste ce se cuvine. SADOVEANU, Z. C. 342. Dezmeticule... trebuie să te adun de pe drumuri. CAMIL PETRESCU, T. I 546. Nu se rugase... să-i mai găsească ceva bani... La adică știa să facă jertfe, dar se păzea să se adune cu dezmeticii ! MACEDONSKI, O. III 51. adjectivdezmetic
dezmeticí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 să dezmeticeáscă verb tranzitivdezmetici
desmeticì v. a (se) trezi, a-și veni în fire. [Pare a fi de aceeaș origină cu desmeți (v. ameți)]. verb tranzitivdesmeticì
DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc.; a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV] – Din dezmetic. verb tranzitivdezmetici
DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. « din ») A-și veni în fire (dintr-o amețeală, dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc.); a-și reveni, a se trezi, a se reculege. Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39. Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46. După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51. ◊ Tranz. În zorii zilei următoare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108. Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381. Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV 1. – Variantă: dezmetecí vb. IV. verb tranzitivdezmetici
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidezmetici
| dezmetici verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)dezmetici | dezmeticire | dezmeticit | dezmeticind | singular | plural | ||
| dezmeticind | dezmeticiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | dezmeticesc | (să)dezmeticesc | dezmeticeam | dezmeticii | dezmeticisem | |
| a II-a (tu) | dezmeticești | (să)dezmeticești | dezmeticeai | dezmeticiși | dezmeticiseși | ||
| a III-a (el, ea) | dezmeticește | (să)dezmeticeai | dezmeticea | dezmetici | dezmeticise | ||
| plural | I (noi) | dezmeticim | (să)dezmeticim | dezmeticeam | dezmeticirăm | dezmeticiserăm | |
| a II-a (voi) | dezmeticiți | (să)dezmeticiți | dezmeticeați | dezmeticirăți | dezmeticiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | dezmeticesc | (să)dezmeticească | dezmeticeau | dezmeticiră | dezmeticiseră | ||