dezmetici definitie

dezmetíc V. bezmetic. adjectiv dezmetic

dezmétic (rar) adj. m., pl. dezmétici; f. dezmétică, pl. dezmétice adjectiv dezmetic

desmetic a. zăpăcit, nebun. [Cf. bezmetic]. adjectiv desmetic

DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – Cf. bezmetic. adjectiv dezmetic

DEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -e, adj. Bezmetic. Am fost un copil dezmetic. GALACTION, O. I 9. ◊ (Substantivat) Primejdia începe să fie cu mult mai mare pentru acei dezme­tici care au cutezat peste ce se cuvine. SADOVEANU, Z. C. 342. Dezmeticule... trebuie să te adun de pe drumuri. CAMIL PETRESCU, T. I 546. Nu se rugase... să-i mai găsească ceva bani... La adică știa să facă jertfe, dar se păzea să se adune cu dezmeticii ! MACEDONSKI, O. III 51. adjectiv dezmetic

dezmeticí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 dezmeticeáscă verb tranzitiv dezmetici

desmeticì v. a (se) trezi, a-și veni în fire. [Pare a fi de aceeaș origină cu desmeți (v. ameți)]. verb tranzitiv desmeticì

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc.; a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV] – Din dezmetic. verb tranzitiv dezmetici

DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. « din ») A-și veni în fire (dintr-o amețeală, dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc.); a-și reveni, a se trezi, a se reculege. Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39. Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46. După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie suro­rile. ISPIRESCU, L. 51. ◊ Tranz. În zorii zilei urmă­toare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108. Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381. Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV 1. – Variantă: dezmetecí vb. IV. verb tranzitiv dezmetici

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului dezmetici

dezmetici   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezmetici dezmeticire dezmeticit dezmeticind singular plural
dezmeticind dezmeticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezmeticesc (să) dezmeticesc dezmeticeam dezmeticii dezmeticisem
a II-a (tu) dezmeticești (să) dezmeticești dezmeticeai dezmeticiși dezmeticiseși
a III-a (el, ea) dezmeticește (să) dezmeticeai dezmeticea dezmetici dezmeticise
plural I (noi) dezmeticim (să) dezmeticim dezmeticeam dezmeticirăm dezmeticiserăm
a II-a (voi) dezmeticiți (să) dezmeticiți dezmeticeați dezmeticirăți dezmeticiserăți
a III-a (ei, ele) dezmeticesc (să) dezmeticească dezmeticeau dezmetici dezmeticiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z