DEZÍS, -Ă, deziși, -se, adj. (Și în forma deszis) (Despre un lucru spus sau susținut) Contrazis; retractat, tăgăduit, contestat. ◊ (Substantivat; neobișnuit) Și ce hotărîre să deie înțelepciunea mea, zise Ghica, cînd din toate zisele și deszisele lor n-am înțeles nimic ? NEGRUZZI, S. I 305. – Variantă: deszís, -ă adj. adjectivdezis
DEZÍCE vb. III. tr. A nega, a retrage, a retracta (ceva). ♦ refl. A-și retrage cuvântul, a se dezminți. [P.i. dezíc, var. deszice vb. III. / < de- + zice, cf. fr. dédire]. adjectivdezice
* dezíc V. dezzic. verb tranzitivdezic
DEZÍCE vb. III. tr. A nega, a retrage, a retracta (ceva). ♦ refl. A-și retrage cuvântul, a se dezminți. [P.i. dezíc, var. deszice vb. III. / < de- + zice, cf. fr. dédire]. verb tranzitivdezice
DEZÍCE vb. I. tr. a nega, a retracta (ceva). II. refl. a-și retrage cuvântul, a dezminți. (după fr. dédire) verb tranzitivdezice
* dezzíc și dezíc, -zís a -zíce v. tr. (des-, dez-, și zic, după fr. dédire). Contrazic, reprob, dezaprob. – Ca cuv. vechĭ (în Ps. Șch.) mă dezdzic, îmĭ ĭaŭ adiĭo. verb tranzitivdezzic
dezíce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezíc, 1 pl. dezícem, 2 pl. dezíceți; imper. 2 sg. dezí, neg. nu dezíce verb tranzitivdezice
DEZÍCE, dezíc, vb. III. Tranz. A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație); a retracta. ♦ Refl. A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul. [Var.: deszíce vb. III] – Din fr. dédire (după zice). verb tranzitivdezice
DEZÍCE, dezíc, vb. III. Tranz. (Și în forma deszice) A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație). Ce-un secol ne zice, ceilalți o deszic. Decît un vis sarbăd, mai bine nimic. EMINESCU, O. I 40. ◊ Refl. pas. Așa zise împăratul și așa trebuia să se facă. Că hîr, că mîr, pace; zisa împăratului nu se putea deszice. ISPIRESCU, L. 376. ♦ A retracta. Poporul ce fusese idolul meu pieri... Dau mîna cu boierii, mă fac boier fierbinte Și una cîte una dezic ce-am zis nainte. BOLINTINEANU, O. 164. ♦ Refl. A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvîntul; a se lepăda de... – Variantă: deszíce vb. III. verb tranzitivdezice
deszice v. a se lepăda de cele zise, a-și lua vorba înapoi: ce un secol ne zice, ceilalți o deszic EM. verb tranzitivdeszice
dezis adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | dezis | dezisul | dezisă | dezisa |
plural | deziși | dezișii | dezise | dezisele | |
genitiv-dativ | singular | dezis | dezisului | dezise | dezisei |
plural | deziși | dezișilor | dezise | deziselor |