DEZINTERESÁT, -Ă adj. (și adv.) Care nu face (ceva) din interes; făcut fără interes personal. [< dezinteresa]. adjectivdezinteresat
* dezinteresát, -ă adj. Care nu e interesat într’o afacere: om dezinteresat. Care un e dictat de interes: acțiune dezinteresată. Adv. În mod dezinteresat. adjectivdezinteresat
dezinteresat a. 1. care nu lucrează din interes; 2. care nu-i dictat de interes: acțiune dezinteresată. adjectivdezinteresat
DEZINTERESÁT, -Ă, dezinterersați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu are în vedere interesul, folosul personal, care nu caută un câștig pentru sine. – V. dezinteresa. Cf. fr. désintéressé. adjectivdezinteresat
DEZINTERESÁT, -Ă, dezinteresați, -te, adj. Care nu are în vedere interesul personal, care nu urmărește un folos personal, care nu caută un cîștig. Domnia-sa se crede, în chip dezinteresat, fericit de buna legătură dintre ei. SADOVEANU, Z. C. 279. Nu e însă fără valoare omagierea dezinteresată Pe care voi aduce-o. CAMIL PETRESCU, T. III 370. ◊ (Adverbial) Aș fi curios să cunosc viața d-nei Timotin, să văd dacă diagnoza mea, pusă dezinteresat, este adevărată. IBRĂILEANU, A. 132. adjectivdezinteresat
DEZINTERESÁ vb. I. refl. A-i lipsi cuiva interesul (pentru cineva sau ceva); a nu se ocupa de ceva. [Cf. fr. désintéresser]. verbdezinteresa
DEZINTERESÁ vb. refl. a-i lipsi cuiva interesul pentru cineva sau ceva; a nu se ocupa de... (< fr. désintéresser) verbdezinteresa
!dezinteresá (a se ~) (de-zin-/dez-in-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezintereseáză verbdezinteresa
dezinteresà v. 1. a exclude dela interes prin îndemnizare: a dezinteresa pe un creditor; 2. a se lepăda de propriile sale interese. verbdezinteresà
DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu manifesta niciun interes pentru cineva sau ceva, a nu-i păsa, a nu se (mai) îngriji de cineva sau de ceva. – Din fr. désintéresser. verbdezinteresa
DEZINTERESÁ, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu avea interes (pentru cineva sau ceva), a nu-i păsa, a nu se mai îngriji (de cineva sau de ceva). Directorul ridică din umeri dezinteresîndu-se disprețuitor. CAMIL PETRESCU, T. I 434. verbdezinteresa
* dezintereséz v. tr. (fr. désintéresser). Fac să peardă interesu: a dezinteresa lumea de o afacere. V. refl. Nu mă interesez, mi-e indiferent: a se dezinteresa de părerea vulguluĭ. verbdezinteresez
dezinteresat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | dezinteresat | dezinteresatul | dezinteresată | dezinteresata |
plural | dezinteresați | dezinteresații | dezinteresate | dezinteresatele | |
genitiv-dativ | singular | dezinteresat | dezinteresatului | dezinteresate | dezinteresatei |
plural | dezinteresați | dezinteresaților | dezinteresate | dezinteresatelor |