DEZINFORMÁ vb. I. tr. A informa greșit, tendențios (prin presă, prin radio etc.). [Cf. fr. désinformer]. verb tranzitivdezinforma
DEZINFORMÁ vb. tr. a informa greșit, în mod intenționat, tendențios; a induce în eroare. (< fr. désinformer) verb tranzitivdezinforma
!dezinformá (a ~) (de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezinformeáză verb tranzitivdezinforma
DEZINFORMÁ, dezinformez, vb. I. Tranz. A informa (în mod intenționat) greșit. – Pref. dez- + informa. verb tranzitivdezinforma
dezinforma verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)dezinforma | dezinformare | dezinformat | dezinformând | singular | plural | ||
dezinformând | dezinformați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | dezinformez | (să)dezinformez | dezinformam | dezinformai | dezinformasem | |
a II-a (tu) | dezinformezi | (să)dezinformezi | dezinformai | dezinformași | dezinformaseși | ||
a III-a (el, ea) | dezinformează | (să)dezinformai | dezinforma | dezinformă | dezinformase | ||
plural | I (noi) | dezinformăm | (să)dezinformăm | dezinformam | dezinformarăm | dezinformaserăm | |
a II-a (voi) | dezinformați | (să)dezinformați | dezinformați | dezinformarăți | dezinformaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | dezinformează | (să)dezinformeze | dezinformau | dezinformară | dezinformaseră |