dezicere definitie

credit rapid online ifn

DEZÍCERE s.f. Acțiunea de a (se) dezice și rezultatul ei; dezmințire, negare, retractare. [Var. deszicere s.f. / < dezice]. substantiv feminindezicere

dezícere s. f., g.-d. art. dezícerii substantiv feminindezicere

credit rapid online ifn

DEZÍCERE s. f. Acțiunea de a (se) dezice; afirmație prin care se dezice ceva. [Var.: deszícere s. f.] – V. dezice. substantiv feminindezicere

DEZÍCERE s. f. (Și în forma deszicere) Acțiunea de a (se) dezice; negare, lepădare de... – Variantă: deszícere s. f. substantiv feminindezicere

* dezíc V. dezzic. verb tranzitivdezic

DEZÍCE vb. III. tr. A nega, a retrage, a retracta (ceva). ♦ refl. A-și retrage cuvântul, a se dezminți. [P.i. dezíc, var. deszice vb. III. / < de- + zice, cf. fr. dédire]. verb tranzitivdezice

DEZÍCE vb. I. tr. a nega, a retracta (ceva). II. refl. a-și retrage cuvântul, a dezminți. (după fr. dédire) verb tranzitivdezice

* dezzíc și dezíc, -zís a -zíce v. tr. (des-, dez-, și zic, după fr. dédire). Contrazic, reprob, dezaprob. – Ca cuv. vechĭ (în Ps. Șch.) mă dezdzic, îmĭ ĭaŭ adiĭo. verb tranzitivdezzic

dezíce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezíc, 1 pl. dezícem, 2 pl. dezíceți; imper. 2 sg. dezí, neg. nu dezíce verb tranzitivdezice

DEZÍCE, dezíc, vb. III. Tranz. A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație); a retracta. ♦ Refl. A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul. [Var.: deszíce vb. III] – Din fr. dédire (după zice). verb tranzitivdezice

DEZÍCE, dezíc, vb. III. Tranz. (Și în forma deszice) A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație). Ce-un secol ne zice, ceilalți o deszic. Decît un vis sarbăd, mai bine nimic. EMINESCU, O. I 40. ◊ Refl. pas. Așa zise împăratul și așa trebuia să se facă. Că hîr, că mîr, pace; zisa împăratului nu se putea deszice. ISPIRESCU, L. 376. ♦ A retracta. Poporul ce fusese idolul meu pieri... Dau mîna cu boierii, mă fac boier fierbinte Și una cîte una dezic ce-am zis nainte. BOLINTINEANU, O. 164. ♦ Refl. A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvîntul; a se lepăda de... – Variantă: deszíce vb. III. verb tranzitivdezice

deszice v. a se lepăda de cele zise, a-și lua vorba înapoi: ce un secol ne zice, ceilalți o deszic EM. verb tranzitivdeszice

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidezicere

dezicere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezicere dezicerea
plural deziceri dezicerile
genitiv-dativ singular deziceri dezicerii
plural deziceri dezicerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z