dezgropat definitie

dezgróp, a -á v. tr. (d. groapă. - Dezgrop, dezgroapă; să dezgroape). Scot din pămînt, exhumez. Dezmormîntez. verb tranzitivdezgrop

dezgropá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezgroápă verb tranzitivdezgropa

desgropà v. 1. a scoate din pământ: a desgropa o comoară; 2. fig. a descoperi ce era ascuns. verb tranzitivdesgropà

DEZGROPÁ, dezgróp, vb. I. Tranz. 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt; a exhuma, a deshuma. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri uitate). 2. A scoate din pământ, a aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. – Pref. dez- + [în]gropa. verb tranzitivdezgropa

DEZGROPÁ, dezgróp, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la oameni) A scoate din mormînt, a exhuma. Se pomeni... cu un oarecine că vine și vrea să dezgroape pe mort. ISPIRESCU, L. 253. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri de mult uitate). 2. (Cu privire la obiecte îngropate) A scoate din pă­mînt, a aduce la suprafață, a da la iveală prin săpături. A dezgropat o comoară. ◊ Fig. Dezgropăm, dezgropăm talantul ascuns. TULBURE, V. R. 33. ◊ Refl. pas. La Hăbășești s-au dezgropat... urmele unei întregi așezări, compuse din peste 40 de locuințe. IST. R.P.R. 16. ◊ (Cu privire la unele plante a căror tulpină se îngroapă toamna) Dezgroapă via. verb tranzitivdezgropa

a dezgropa morții expr. a aduce în discuție lucruri mai vechi, fără legătură cu obiectul unei dispute. verb tranzitivadezgropamorții