dezgovit definitie

credit rapid online ifn

dezgoví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgovésc, imperf. 3 sg. dezgoveá; conj. prez. 3 să dezgoveáscă verb tranzitivdezgovi

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. – Pref. dez- + govi (reg. „a ține de urât miresei” < sl.). verb tranzitivdezgovi

credit rapid online ifn

DEZGOVÍ, dezgovesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) A scoate găteala de pe capul miresei și a-i îmbrobodi capul cu maramă. (Refl. pas.) Același lăutar cîntă din gură... și cînd se dezgovește mireasa. TEODORESCU, P. P. 182. verb tranzitivdezgovi

dezgovésc v. tr. (d. govesc 1). Vest. Iaŭ mireseĭ vălu și-ĭ pun tulpanu, ca la femeile măritate (Această datină o împlinește nuna a doŭa zi dimineața după nuntă, cînd se termină ospățu, ĭar nuntașiĭ dansează hora dezgolveliĭ). Fig. Dezvăluĭ, daŭ la iveală, divulg. verb tranzitivdezgovesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidezgovit

dezgovit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezgovit dezgovitul dezgovi dezgovita
plural dezgoviți dezgoviții dezgovite dezgovitele
genitiv-dativ singular dezgovit dezgovitului dezgovite dezgovitei
plural dezgoviți dezgoviților dezgovite dezgovitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z