dezgoli definitie

credit rapid online ifn

dezgolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolésc, imperf. 3 sg. dezgoleá; conj. prez. 3 dezgoleáscă verb tranzitivdezgoli

desgolì v. a lăsa gol, a descoperi. verb tranzitivdesgolì

credit rapid online ifn

DEZGOLÍ, dezgolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Pref. dez- + goli. verb tranzitivdezgoli

DEZGOLÍ, dezgolesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la corpul omenesc sau la părțile lui) A dezbrăca, a desco­peri, a lăsa gol. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl aco­pereau, și lunecă fără nici un zgomot în apă. SADOVEANU, N. F. 80. Pleșuvul îl rîdică încet de la pămînt și-i dezgoli pieptul. EMINESCU, N. 77. ◊ Refl. Uitînd rușinea toată și buna-cuviință, Se dezgolesc de haine. NEGRUZZI, S. II 229. (F i g.) Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii. SADOVEANU, Z. C. 231. verb tranzitivdezgoli

dezgolésc v. tr. (amestec din golesc, dezgovesc și dezvălesc). Dezvălesc, descoper: cu peptu dezgolit (saŭ, maĭ simplu și maĭ frumos, cu peptu gol). verb tranzitivdezgolesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidezgoli

dezgoli  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)dezgoli dezgolire dezgolit dezgolind singular plural
dezgolind dezgoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezgolesc (să)dezgolesc dezgoleam dezgolii dezgolisem
a II-a (tu) dezgolești (să)dezgolești dezgoleai dezgoliși dezgoliseși
a III-a (el, ea) dezgolește (să)dezgoleai dezgolea dezgoli dezgolise
plural I (noi) dezgolim (să)dezgolim dezgoleam dezgolirăm dezgoliserăm
a II-a (voi) dezgoliți (să)dezgoliți dezgoleați dezgolirăți dezgoliserăți
a III-a (ei, ele) dezgolesc (să)dezgolească dezgoleau dezgoli dezgoliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z