dezghin definitie

dezghín n., pl. urĭ. V. dizghin. substantiv neutrudezghin

dezghín (rar) s. n., pl. dezghínuri substantiv neutrudezghin

desghin n. Mold. 1. lovitură cu hățul sau cu pintenele: trei desghinuri că mi-i da POP.; 2. săritura calului: în sprintene desghinuri 'și saltă caii sprinteni AL. [Turc. DIZGHIN, hăț]. substantiv neutrudesghin

DEZGHÍN, dezghinuri, s. n. (Învechit) 1. Lovitură de frîu sau de pinteni. Speria lumea dînd dezghinuri cailor și trăgînd la pistoale. GHICA, la TDRG. 2. Săritură de cal. Bahmeții se răsfirau în dezghinuri, săreau în două picioare, nechezînd speriați. ODOBESCU, S. A. 158. El intră în curțile domnești în săltăturile și în dezghinurile unui armăsăruș arăbesc ager și zglobiu. id. S. I 132. substantiv neutrudezghin