dezastru definitie

DEZÁSTRU s.n. Nenorocire de mari proporții; catastrofă. [< fr. désastre, cf. it. disastro]. substantiv neutrudezastru

DEZÁSTRU s. n. nenorocire de mari proporții, catastrofă, calamitate. (< fr. désastre) substantiv neutrudezastru

* dezástru n., pl. e (fr. désastre, it. disastro, d. dis-, prefix privativ și astro, astru, stea, adică „stea defavorabilă”). Catastrofă, prăpădenie, mare nenorocire: dezastru de la Cannae nu înfrînse curaju Romanilor. V. calamitate. substantiv neutrudezastru

dezástru s. n., art. dezástrul; pl. dezástre substantiv neutrudezastru

dezastru n. mare nenorocire. substantiv neutrudezastru

DEZÁSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre. substantiv neutrudezastru

DEZÁSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare, catas­trofă. V. calamitate, prăpăd. După dezastrul de la Nicopole, Mircea avea să rămînă singur în fața amenințărilor turcești. IST. R.P.R. 94. Dinu rămase înlem­nit, ca în fața unui dezastru ireparabil. VLAHUȚĂ, O. A. 377. substantiv neutrudezastru

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidezastru

dezastru  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezastru dezastrul
plural dezastre dezastrele
genitiv-dativ singular dezastru dezastrului
plural dezastre dezastrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z