dezastru definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedezastru
- Vezi aici mai multe rimedezastru
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudez
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutru
DEZÁSTRU s.n. Nenorocire de mari proporții; catastrofă. [< fr. désastre, cf. it. disastro]. substantiv neutrudezastru
DEZÁSTRU s. n. nenorocire de mari proporții, catastrofă, calamitate. (< fr. désastre) substantiv neutrudezastru
* dezástru n., pl. e (fr. désastre, it. disastro, d. dis-, prefix privativ și astro, astru, stea, adică „stea defavorabilă”). Catastrofă, prăpădenie, mare nenorocire: dezastru de la Cannae nu înfrînse curaju Romanilor. V. calamitate. substantiv neutrudezastru
dezástru s. n., art. dezástrul; pl. dezástre substantiv neutrudezastru
dezastru n. mare nenorocire. substantiv neutrudezastru
DEZÁSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre. substantiv neutrudezastru
DEZÁSTRU, dezastre, s. n. Nenorocire mare, catastrofă. V. calamitate, prăpăd. După dezastrul de la Nicopole, Mircea avea să rămînă singur în fața amenințărilor turcești. IST. R.P.R. 94. Dinu rămase înlemnit, ca în fața unui dezastru ireparabil. VLAHUȚĂ, O. A. 377. substantiv neutrudezastru
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidezastru
| dezastru substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | dezastru | dezastrul |
| plural | dezastre | dezastrele | |
| genitiv-dativ | singular | dezastru | dezastrului |
| plural | dezastre | dezastrelor | |