dezarticulare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedezarticulare
- Vezi aici mai multe rimedezarticulare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudez
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
DEZARTICULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezarticula și rezultatul ei; dezarticulație. [< dezarticula]. substantiv feminindezarticulare
!dezarticuláre (de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art. dezarticulắrii; pl. dezarticulắri substantiv feminindezarticulare
DEZARTICULÁRE, dezarticulări, s. f. Acțiunea de a (se) dezarticula; dezarticulație. – V. dezarticula. substantiv feminindezarticulare
DEZARTICULÁRE, dezarticulări, s. f. Acțiunea de a (se) dezarticula; scoatere sau ieșire din articulație, dislocare. substantiv feminindezarticulare
* dezarticulațiúne f. (fr. désarticulation). Acțiunea de a dezarticula. – Și -áție, dar maĭ des -áre. substantiv feminindezarticulațiune
DEZARTICULÁ vb. I. tr. A scoate un membru din încheietură, din articulație. ♦ refl. (Despre oase) A ieși din articulații; (fig.) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega. [Cf. fr. désarticuler]. verb tranzitivdezarticula
DEZARTICULÁ vb. I. tr. 1. (med.; despre membre) a face să iasă din articulație. 2. (chir.) a amputa la nivelul unei articulații. II. refl. 1. (despre oase) a ieși din încheieturi. 2. a-și pierde coeziunea, a se dezmembra. (< fr. désarticuler) verb tranzitivdezarticula
!dezarticulá (a ~) (de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 3 dezarticuleáză verb tranzitivdezarticula
dezarticulà v. 1. a face o amputare în articulațiuni: a dezarticula un umăr; 2. Anat. a separa oasele unui schelet. verb tranzitivdezarticulà
DEZARTICULÁ, dezarticulez, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații. 2. Refl. (Despre oase) A ieși din articulații; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-și pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler. verb tranzitivdezarticula
DEZARTICULÁ, dezarticulez, vb. I. Tranz. A scoate (un membru) din articulație (printr-o operație chirurgicală). ♦ Refl. (Despre oase) A ieși din încheieturi, a se disloca; fig. (despre un organism, un tot organic) a-și pierde coeziunea, a se dezagrega. verb tranzitivdezarticula
* dezarticuléz v. tr. (fr. désarticuler). Scot din articulațiune, desfac un schelet, o mașină. Fac o amputare la articulațiunĭ. verb tranzitivdezarticulez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidezarticulare
| dezarticulare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | dezarticulare | dezarticularea |
| plural | dezarticulări | dezarticulările | |
| genitiv-dativ | singular | dezarticulări | dezarticulării |
| plural | dezarticulări | dezarticulărilor | |