dezarmat definitie

credit rapid online ifn

DEZARMÁT, -Ă adj. Care nu este înarmat; care a pierdut armele (în luptă). ♦ (Fig.) Pus în imposibilitate de a se opune la ceva, învins; împăcat. [Cf. fr. désarmé]. adjectivdezarmat

DEZARMÁT, -Ă, dezarmați, -te, adj. 1. Căruia i s-au luat armele, care nu mai este înarmat. 2. Fig. Lipsit de puterea de a riposta, de a reacționa; lipsit de apărare; care nu știe să se descurce în viață, care este învins de împrejurări. – V. dezarma. adjectivdezarmat

credit rapid online ifn

DEZARMÁT, -Ă, dezarmați, -te, adj. 1. Căruia i s-au luat armele; fără arme, neînarmat. Eram deghizați... Ionescu Onoriu dezarmat, Curt cu biciul, eu cu armele la mine. SADOVEANU, P. M. 122. Domnule maior... nu uitați că e prizonier și e dezarmat. CAMIL PETRESCU, B. 36. Curierul de la cariola cu bani... era singur, dezarmat; jandarmul rămăsese în urmă. MACEDONSKI, O. II 411. 2. Fig. Lipsit de voință și de curaj în viață; lipsit de puterea de a reacționa; lipsit de apărare. Se socotea... dezarmat, cînd întîmplarea îl punea în situații neașteptate. REBREANU, R. I 19. adjectivdezarmat

!dezarmá (a ~) (de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 3 dezarmeáză verb tranzitivdezarma

dezarmà v. 1. a lua cuiva armele; 2. a îndupleca, a potoli pe cineva. verb tranzitivdezarmà

DEZARMÁ vb. I. tr. 1. A smulge, a lua armele cuiva, a sili pe cineva să predea armele. ♦ (Fig.) A lua cuiva orice motiv de supărare, a pune pe cineva în imposibilitatea de a se opune la ceva. ♦ (Fig.) A face neputincios, a lua puterea (de luptă) cuiva. 2. intr. (Despre state) A renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările. 3. tr. A lua, a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație; a lua armamentul de pe o navă de război. [Cf. fr. désarmer]. verb tranzitivdezarma

DEZARMÁ vb. I. tr. 1. a lua armele cuiva, a-l sili să predea armele. ◊ (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare. 2. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificație, de pe o navă de război. 3. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc. II. intr. (despre state) a renunța la pregătiri militare, a desființa sau a reduce înarmările. (< fr. désarmer) verb tranzitivdezarma

DEZARMÁ, dezarmez, vb. I. 1. Tranz. A lua cuiva armele, a sili pe cineva să predea armele. 2. Intranz. și tranz. (Despre sau cu privire la state) A(-și) lichida sau a(-și) limita forțele armate și armamentul. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să renunțe la o acțiune, a pune pe cineva în imposibilitate de a riposta. – Din fr. désarmer. verb tranzitivdezarma

DEZARMÁ, dezarmez, vb. I. 1. Tranz. A lua (cuiva) armele, a sili (pe cineva) să predea armele. Sol­dații au dezarmat pe dușmani. ♦ (Scrimă) A face (printr-o lovitură cu sabia sau cu floreta) să cadă sabia din mîna adversarului. 2. Intranz. (Despre state) A desființa sau a mic­șora înarmarea și forțele militare. 3. Tranz. A scoate dintr-un fort sau dintr-o cetate armamentul, în special piesele de artilerie; a scoate de pe un vas de război armamentul și a retrage echipajul. 4. Tranz. Fig. A face (pe cineva) să pă­răsească lupta; a face (pe cineva) incapabil să atace; a lua (cuiva) posibilitatea de contraacțiune sau de împo­trivire la ceva. Mai bine să lucrați... că de nu, vă răs­toarnă reacționarii... Fuga lui Bibescu la Brașov i-a speriat, dar nu i-a dezarmat. CAMIL PETRESCU, B. 105. Nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Cața- vencu, dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvîrșire ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul. CARAGIALE, O. I 107. verb tranzitivdezarma

* dezarméz v. tr. (d. armez orĭ d. fr. désarmer). Despoĭ de arme. Fig. Îmblînzesc, potolesc, înduplec: bunătatea luĭ te dezarmează. Pun bateria în repaus: a dezarma o pușcă. V. intr. (d. fr.). A înceta lupta. A-țĭ reduce orĭ a-țĭ suprima armamentu. verb tranzitivdezarmez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidezarmat

dezarmat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezarmat dezarmatul dezarma dezarmata
plural dezarmați dezarmații dezarmate dezarmatele
genitiv-dativ singular dezarmat dezarmatului dezarmate dezarmatei
plural dezarmați dezarmaților dezarmate dezarmatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z