dezaproba definitie

* dezaprób a -á v. tr. (fr. désapprouver). Nu aprob, reprob, blamez. verb tranzitivdezaprob

DEZAPROBÁ vb. I. tr. A nu aproba; a blama, a înfiera. [P.i. dezaprób. / cf. fr. désapprouver, după aproba]. verb tranzitivdezaproba

DEZAPROBÁ vb. tr. a nu aproba; a blama, a înfiera. (după fr. désapprouver) verb tranzitivdezaproba

!dezaprobá (a ~) (de-za-pro-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezapróbă verb tranzitivdezaproba

dezaprobà v. a nu aproba. verb tranzitivdezaprobà

DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba). verb tranzitivdezaproba

DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A fi împo­triva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a nu aproba, a nu încuviința, a nu găsi bun (ceva spus sau făcut de cineva). Dezaprobă cele ce s-au întîmplat. CAMIL PETRESCU, T. II 444. verb tranzitivdezaproba

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidezaproba

dezaproba  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)dezaproba dezaprobare dezaprobat dezaprobând singular plural
dezaprobând dezaprobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezaprob (să)dezaprob dezaprobam dezaprobai dezaprobasem
a II-a (tu) dezaprobi (să)dezaprobi dezaprobai dezaprobași dezaprobaseși
a III-a (el, ea) dezapro (să)dezaprobai dezaproba dezaprobă dezaprobase
plural I (noi) dezaprobăm (să)dezaprobăm dezaprobam dezaprobarăm dezaprobaserăm
a II-a (voi) dezaprobați (să)dezaprobați dezaprobați dezaprobarăți dezaprobaserăți
a III-a (ei, ele) dezapro (să)dezaprobe dezaprobau dezaproba dezaprobaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z